Cartierele Iașului

Iașul e construit pe șapte coline, iar asta nu e o metaforă turistică, ci motivul pentru care orașul se citește greu de pe hartă și ușor pe jos. Cartierele nu se succedă concentric, ca într-un oraș de câmpie: urcă și coboară, iar diferența de altitudine — între circa 45 și 95 de metri — face ca două zone vecine pe hârtie să pară două orașe diferite când le străbați.

Cum se împarte, de fapt, orașul

Iașul are o singură primărie și niciun sector — spre deosebire de București, împărțirea administrativă nu coboară sub nivelul orașului. Cartierele sunt denumiri de uz comun, nu unități administrative, iar granițele lor sunt cele pe care le folosesc ieșenii, nu cele dintr-un act. Am păstrat exact convenția asta: cele 14 zone de aici sunt cele pe care le-ai auzi într-o conversație despre „unde stai".

Se grupează în trei registre:

• Nucleul istoric — Centru, Târgu Cucu și Ticău. Aici e concentrată aproape toată densitatea: Centrul singur adună 15 obiective, 20 de restaurante și 16 cluburi.
• Colinele verzi — Copou, Bucium, Galata, Ciric. Grădini, mănăstiri de deal, podgorii și lacuri; cea mai mare parte a spațiului verde al orașului.
• Cartierele de locuit — Tătărași, Păcurari, Nicolina, Alexandru cel Bun, Dacia, Podu Roș — plus Palas & Anastasie Panu, care e altceva: o bucată de oraș construită de la zero după 2012, lipită de Palatul Culturii.

Ce găsești în fiecare pagină

Pentru fiecare cartier am scris ce e util înainte să alegi unde dormi sau unde ieși: cum arată, cine locuiește acolo, ce se vede, cum ajungi și — onest — pentru cine nu e potrivit. Fiecare pagină listează obiectivele, restaurantele și cluburile din zonă, extrase din aceeași bază ca harta interactivă.

Unde să stai, pe scurt

Prima vizită: Centru sau Palas — mergi pe jos peste tot. Vii pentru liniște și verdeață: Copou. Stai mai mult sau te muți în oraș: Păcurari și Tătărași au cel mai bun raport preț–acces.

Context complet în ghidul cartierelor și în geografia orașului.