Există un moment exact în care Iașul a încetat să fie centrul unei țări și a devenit altceva. Nu e 1859, cum s-ar crede, ci 1862 — anul în care instituțiile statului s-au unificat la București.
Ce s-a întâmplat după e una dintre cele mai interesante negocieri din istoria urbană românească.
Ce a pierdut
Pe 5 ianuarie 1859, adunarea electivă a Moldovei îl alegea domn pe Alexandru Ioan Cuza. Pe 24 ianuarie, Țara Românească făcea aceeași alegere — soluția ingenioasă la interdicția marilor puteri ca cele două principate să aibă un singur domn.
Între 1859 și 1862, statul rezultat a avut două capitale, două guverne și două adunări, la Iași și la București. Apoi instituțiile s-au unificat, iar Iașul a pierdut, într-un an, tot aparatul de stat pe care îl adunase din 1564 — de când Alexandru Lăpușneanu mutase acolo capitala Moldovei, de la Suceava.
Trei secole de capitală, terminate administrativ într-un exercițiu de eficiență.
Ce a primit
Compensația nu a fost bani, ci instituții — și a fost deliberată:
- Teatrul Național, înființat în 1840, primul din România, de Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. Aceeași generație care pregătea, politic, unirea.
- Grădina Botanică, 1856 — prima din țară.
- Universitatea, 1860 — prima universitate modernă din România, cu doi ani înaintea celei din București.
La ele se adaugă Junimea, societatea literară înființată în 1863 în casa lui Vasile Pogor, prin care au trecut Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ion Luca Caragiale. Junimea a fixat canonul literaturii române moderne.
De ce contează astăzi
Pentru că explică forma orașului. Spre deosebire de alte centre urbane mari ale României, la Iași instituțiile culturale nu au fost adăugate peste o economie industrială — ele au fost motivul pentru care orașul a rămas important.
Consecința se vede în cifre. Astăzi orașul are cinci universități de stat și peste 60.000 de studenți, ceea ce îl face al treilea centru de învățământ și cercetare al României. Universitățile nu sunt o instituție printre altele: sunt principala industrie, cu tot ce ține de ea — chirii, alimentație publică, transport, comerț.
Ritmul întregului oraș urmează calendarul academic: plin din octombrie până în mai, gol în iulie și august.
Partea mai puțin comodă
Identitatea construită pe compensație are și un revers. Iașul se descrie pe sine prin trei lucruri — că a fost capitala Moldovei, că are prima universitate din țară, că e orașul Unirii — și toate trei se referă la trecut.
E, în același timp, forța și problema orașului: un patrimoniu real, verificabil, pe care se poate construi, dar și o tentație permanentă de a trăi din el.
Ce s-a întâmplat în ultimele două decenii — sectorul IT, ansamblul Palas în centru, spitalele universitare care deservesc toată Moldova — sugerează că orașul a găsit și un al doilea răspuns, tot din aceeași resursă: absolvenții.
De citit mai departe
- Istoria Iașului — cronologia completă, de la 1408.
- Iașul, capitala Moldovei — ce a însemnat titlul, exact.
- Iașul, oraș universitar — cum arată azi.
Un model care s-a repetat
Iașul nu e singurul oraș european care a pierdut statutul de capitală și a supraviețuit prin cultură — dar e unul dintre puținele în care compensația a fost atât de explicită și de rapidă. Universitate în 1860, la doi ani după unificarea instituțiilor. Teatru național încă din 1840, dinaintea momentului. Grădină botanică în 1856.
Ce e instructiv e că a funcționat. Un secol și jumătate mai târziu, universitățile sunt principala industrie a orașului, iar cei peste 60.000 de studenți determină ritmul comercial, cererea de chirii și programul cultural.
Ce s-a pierdut totuși
Nu tot e poveste de succes. Odată cu aparatul de stat au plecat și oamenii care îl deserveau, iar orașul a intrat într-o perioadă lungă de provincializare din care a ieșit greu. Refacerea a venit în valuri: universitățile în secolul al XIX-lea, industrializarea forțată după 1945, IT-ul după 2000.
Iar între ele, pogromul din iunie 1941, care a șters o comunitate care fusese parte esențială din viața economică și culturală a orașului.
De ce contează povestea asta azi
Pentru că explică de ce Iașul arată așa cum arată. Densitatea de muzee, de case memoriale, de instituții „primele din România" nu e o coincidență fericită — e rezultatul unei politici. Iar tensiunea între un patrimoniu construit pe trecut și o economie care trebuie construită pe viitor e chiar tema orașului, nu o observație de critic.
Vezi cultura și identitatea Iașului pentru cum se traduce asta în viața de zi cu zi.
Pe scurt
- 1859: Cuza e ales la Iași pe 5 ianuarie și la București pe 24 ianuarie — unirea de facto.
- 1859–1862: două capitale, două guverne, două adunări.
- 1862: instituțiile se unifică la București. Iașul pierde aparatul de stat într-un an.
- Compensația: Teatrul Național (1840), Grădina Botanică (1856), Universitatea (1860), Junimea (1863).
- A funcționat: un secol și jumătate mai târziu, universitățile sunt principala industrie a orașului.
- 1916–1918: Iașul redevine capitala României, în Primul Război Mondial.
- Tensiunea rămasă: un oraș care se definește prin trecut trebuie să construiască viitorul din aceeași resursă — absolvenții.
Întrebări frecvente
Când a încetat Iașul să fie capitală?
În 1862, când instituțiile statului s-au unificat la București. Între 1859 și 1862, după dubla alegere a lui Cuza, Iașul și Bucureștiul funcționaseră simultan ca sedii ale statului.
Ce a primit Iașul după pierderea capitalei?
Instituții culturale: Teatrul Național (1840, primul din România), Grădina Botanică (1856, prima din țară) și Universitatea (1860, prima universitate modernă a României).
Care e prima universitate din România?
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iași, înființată în 1860 — cu doi ani înaintea celei din București.
A mai fost Iașul capitală după 1862?
Da, între 1916 și 1918, în Primul Război Mondial, când Bucureștiul a căzut sub ocupație germană. Guvernul, Parlamentul, familia regală și tezaurul au funcționat de la Iași.
De ce e Iașul un oraș universitar atât de important?
Pentru că universitățile au fost compensația pentru pierderea capitalei, iar orașul a construit pe ele timp de un secol și jumătate. Astăzi are cinci universități de stat și peste 60.000 de studenți.
